Ma uitam pe fereastra. Ma gandeam ca am nevoie de o schimbare. Ce fel de schimbare?! Nu stiu. Prefer sa privesc blocul paralel cu blocul meu, la fel de gri si de trist...mda, un bloc trist...sau de fapt, eu sunt trista?! bine, cred ca la un moment dat in loc sa raspund la intrebarea " ce faci?" cu un "nu stiu" pierdut, as putea foarte bine sa spun "sunt trista"....desi, teoretic, n-as avea niciun motiv, nu? stupid. Nu, ar trebui sa ma ridic si sa ma duc sa ma uit in oglinda. Ma ridic. Ma uit. Nimic nu e cum mi-am imaginat. Nu ma refer la trasaturile fizionomice, ci la privirea blanda in contrast cu antipatia pentru ceea ce vad in jurul meu. Iubesc, urasc, rad, plang?! Am ajuns la un moment in care toate se contopesc intr-una. Ori ca rad, ori ca plang am aceeasi privire severa si usor batjocoritoare si nelipsitul zambet ironic , cu coltul stang al gurii usor ridicat si arcuirea sprancenei stangi. Am devenit ceva sau doar am uitat sa fiu, sa nu mai fiu. Hmmm...ce am vrut sa spun cu asta? Nimic. Niciodata nu-mi propun sa transmit un mesaj pentru ca fiecare intelege altceva. Ar fi anost sa incerc sa va spun ceva prin niste cuvinte cheie si, practic, inutile. Ar fi insemnat sa va consider niste incapabili de orice natura( sa fie, totusi, asta un eufemism?!!).
In speranta ca veti citi pana la sfarsit ( desi ati putea foarte bine sa faceti altceva) - in definitiv si ce am spus mai devreme are o tenta ironica - si va veti pune intrebare" asa si? " eu va voi raspunde : " si ce daca...."
p.s.: textul de mai sus n-are niciun inteles si niciun scop...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
Am devenit ceva sau doar am uitat sa fiu....asta e minunat si exponential pentru tipul de oameni care traiesc azi. E f frumos spus si ff realist inainte de a fi f frumos.
cu bine,
Darie Ducan
http://darieducan.blogspot.com/
Trimiteți un comentariu